lucerta

Da Wikizziunariu, lu dizziunariu a cuntinutu lìbbiru.

Sicilianu

Lucerta

Sustantivu

lucerta s f (pl. lucerti) (puru scrittu lucèrtula, gièrdula o sucèrtula)

  1. Rittileddu cu corpu e cuda longhi e fini, cu ciampi curti, câ peddi virdi e cummigghiata di scagghî; mancia insetti, campa a menzu ê petri e cci piaci stari ô suli pi quadiàrisi lu sangu; si si tagghia la cuda, cci crisci n’autra vota (podarcis siculus).
    Visti lu mè cani assicutari na lucerta, finu a chi si nni nchianau supra ôn muru.

Prununza

  • [lucèrta]
  • AFN: /lut͡ʃɛːrta/

Sillabbazziuni

lu | cèr | ta

Furma cunzigghiata

lucerta, lucèrtula

Etimuluggìa / Dirivazzioni

Stu sustantivu sicilianu veni di lu latinu aquivalenti “lacèrta”.

Palori currilati

laurunchiu, scurpiuni

Traduzzioni