carricàri

Da Wikizziunariu, lu dizziunariu a cuntinutu lìbbiru.

Sicilianu

Verbu

carricari (puru scrittu caricari)

  1. Vinculari quarchi cosa a na struttura chi nni va a suppurtari lu pisu e lu mmarazzu. In particulari, jìnchiri di merci un menzu di trasportu o n’armali di càrricu.
    Ô portu stannu carricannu li casci ntâ navi.
    Don Turiddu carricava cascitti di virdura supra dâ lapa.
  2. In sensu figuratu, affidari un travagghiu o na rispunsabbilità a quarchidunu.
    Oggi la maistra nni carricau di compiti pâ casa!

Prununza

  • [carricàri]
  • AFN: [karriˈkari]

Sillabbazziuni

car | ri | cà | ri

Etimuluggìa / Dirivazzioni

Veni dû latinu carrĭcare.

Cuntrari

scarricàri

Palori currilati

carru, jinchiri, appuggiari

Traduzzioni