ebràicu

Da Wikizziunariu, lu dizziunariu a cuntinutu lìbbiru.

Sicilianu

Aggittivu

ebràicu s m (puru scrittu abbràicu o abràicu o ebbràicu)

  1. di l'Ebrei, c'apparteni o si rifirisci a l'Ebrei

Prununza

  • [ebràicu]
  • AFN: /ebˈbɾajku/, /ebˈbɾaɪku/

Sillabbazziuni

eb | brài | cu e eb | brà | i | cu

Furma cunzigghiata

ebbràicu

Etimuluggìa / Dirivazzioni

Veni di la palora latina "hebraicus".

Palori currilati

ebreu

Traduzzioni


Sicilianu

Sustantivu

ebràicu s m (puru scrittu abbràicu o abràicu o ebbràicu)

  1. (linguìstica) L'ebràicu (mudernu) è na lingua simìtica norduccidintali parrata 'n Israeli e nta li cumunitati ebràichi.

Prununza

  • [ebràicu]
  • AFN: /ebˈbɾajku/, /ebˈbɾaɪku/

Sillabbazziuni

eb | brài | cu e eb | brà | i | cu

Furma cunzigghiata

ebbràicu

Etimuluggìa / Dirivazzioni

Veni di la palora latina "hebraicus".

Palori currilati

ebreu, accàdu, àrabbu, accàdicu, aramàicu, amàricu

Traduzzioni