Va ô cuntinutu

piaciri

Da Wikizziunariu, lu dizziunariu a cuntinutu lìbbiru.

piaciri (puru scrittu praciri o placiri o piàciri)

  • [piaciri]
  • AFN: /pja'ɕiɾɪ/

pia | ci | ri

piaciri, praciri, piàciri

Veni dû latinu aquivalenti "placère".

arricriari, alligrari, gredu

Cuniugazzioni

prisenti
piaciupiacemu
piacipiaciti
piacipiàciunu
mpirativu
--piacemu
piacipiaciti
piacissi--
passatu
piacivipiacemu
piacistipiacìstivu
piacìupiaceru
mpirfettu ndi.
piacevapiacèvamu
piacevipiacèvavu
piacevapiacèvanu
mpirfettu cung.
piacissipiacìssimu
piacissipiacìssivu
piacissipiacìssiru
futuru
piaciròpiaciremu
piaciraipiaciriti
piaciràpiacirannu
cundiziunali
piacirìapiacirìamu
piacirivipiacirìavu
piacirìapiacirìanu
girunniu
piacennu
participiu
aviri piaciutu
agg.: piaciutu

piaciri singulari maschili (puru scrittu praciri o placiri o piàciri)

  • [piaciri]
  • AFN: /pja'ɕiɾɪ/

pia | ci | ri

piaciri, praciri, piàciri

Veni forsi dû latinu aquivalenti "placère" o forsi dû spagnolu aquivalenti "placer" (câ prununza "plassèr").

priganneddu, cuntenti, alligrizza

  • Ditirammu, Giuvanni Meli
  • L'Orìgini di lu Munnu, Giuvanni Meli


piaciri

  • [piaciri]
  • AFN: /pja'ɕiɾɪ/

pia | ci | ri

piaciri!

Diriva di "È un piaciri canuscirti!".

cuntenti, unuratu