pulicara

Da Wikizziunariu, lu dizziunariu a cuntinutu lìbbiru.

Sicilianu

Chianta di pulicara cu li ciuri

pulicara s f (puru scrittu prucara), pl. pulicari

  1. Erba chi crisci spuntania ntâ macchia meditirrania, cu ciuriceddi giarni a spichi, chi quannu si ssìccunu prudùciunu badduzzi di simenza alata chi vola ô ventu, e fogghî raspusi cu nu latti biancu e mmiddusu (dittrichia viscosa o conyza major).

Prununza

  • [pulicàra]
  • AFN: /pulikaːra/

Palori currilati

chianta, erva

Traduzzioni