sàracu
Sicilianu
Sustantivu
sàracu s m (pl. sàrachi) (puru scrittu sàricu)
- Specia di pisci marinu, sìmili â biata, longu di 20 a 45 cintìmitri, cu corpu ovali e chiattu, argintatu cu na macchia nìura a l’attaccatura dâ cuda, e strisci nìuri virticali (diplodus sargus sargus).
- La carni dû saracu è priggiata.
Prununza
- [sàracu]
- AFN: /ˈsaraku/
Sillabbazziuni
sà | ra | cu
Etimuluggìa / Dirivazzioni
Veni dû grecu σαργός.
Palori currilati
Traduzzioni
|
|
Noti / Rifirenni
- Antonino Traina, Nuovo vocabolario siciliano-italiano compilato da Antonino Traina, Giuseppe Pedone Lauriel Editore (Palermo 1868).
- Michele Pasqualino, Vocabolario siciliano etimologico, italiano, e latino, dell’abbate Michele Pasqualino da Palermo, tomo IV, Reale Stamperia (Palermo 1790).