Utenti:Sarvaturi/L'Orìgini di lu Munnu - Giovanni Meli

Da Wikizziunariu, lu dizziunariu a cuntinutu lìbbiru.

L'ORÌGINI DI LU MUNNU

ARGUMENTU

Spiega lu primu statu di li Dei,

Prima chi fussi fattu l'Universu,

Li soi primi pinseri e primi idei,

Pri stabiliri li cosi cu versu.

Dopu varii pariri cchiù plebei,

Giovi si fa stirari pri traversu,

E da ddi soi stinnicchi e cosi tali

Nni risulta lu munnu cu l'armali.

Jeu cantu li murriti di li Dei,

Chi vulennu sbiàrisi cu nui,

Crearu un munnu chinu di nichei,

D'òmini pazzi, eccettu 'un si cui;

Jeu di li soi, e Tiziu di li mei;

Basta, nni trizzïamu tutti dui;

E li Dei di lu celu a sti cuntisi

Si nni pìscianu certu di li risi.

Ora stu Munnu a cui lu dugnu? A tìa

Ti l'arrigalu, mora l'avarizia,

Neli duci, pirchi fusti cu mìa

''N estrattu e quintessenza d'amicizia.

Jeu t'amu tantu, ca nun lu dirrìa,

Timennu chi 'un pinsàssiru a malizia,

Si 'un fussi chi avi un annu e forsi cchiui

Chi 'un ni videmu 'ntra nuautri dui.

Chistu servi a pruvari ca si duna

Lu platònicu amuri 'ntra dui oggetti;

Però cci voli sta condiziununa,

Ch'annu ad èssiri o màsculi perfetti,

O donni tutti dui, già chist'una

Basta a livari tutti li sospetti;

Ma cci vonnu cu chista st'àutri dui:

Luntani, e senza intressu, comu nui.

E quannu veni poi l'occasioni

Di fàricci a l'amicu qualchi beni,

Si parra, s'introduci, si proponi,

Si loda, si difenni, si susteni,

Lassannu affattu dd'affittazioni,

Chi 'ntra li suli labbra si tratteni;

Ma dannu qualchi signu chiattu e tunnu,

Esempli grazia rigalari un Munnu.

Accèttalu, 'un è pocu complimentu;

E a pinsarlu cchiù grossu mi cunfunnu.

Jeu nun fazzu spirtizzi, spaventu,

Cu diri li toi pregi sinu a funnu;

Pirchì, doppu chi fannu juramentu,

Li poeti criduti nun ci sunnu,

Ed eu cu cchiù ragiuni anchi mi chiamu

Suspettu, comu amicu. Incominciamu.

A tempu chi lu tempu 'un era tempu,

Lu Munnu era una cosa impercettìbili,

Chi jìa granciulïannu a tempu a tempu

'Ntra la sfera unni stannu li possìbili;

Nun c'era allura stu tardu e pirtempu,

Nun c'èranu occhi, cosi visìbili;

Ma senz'èssiri cc'era lu gran Nenti,

Nudu, crudu, spirutu, orvu, scuntenti.

Nun c'èranu perciò senza lu Munnu

Oggetti chi aliènanu e trattennu.

Giovi stissu facìa lu vacabunnu

Senz'arti, senza parti, e jìa scurrennu

'Ntra un vàcuu senza tettu e senza funnu,

Illimitatu, orrìbili, e stupennu;

E 'un avennu casi, pagghiara,

Unni junceva armava cufulara.

E pirchì la famigghia jìa 'ngrussannu,

Chi avìa otto figghi granni e tri a nurrizza,

E la ventri a Giununi jeva unciannu,

Sicchè traseva già 'ntra la franchizza,

La santa crozza jiacci machinannu,

Pri situari a tutti cu grannizza;

Pirchì un patri cci metti di cuscenza

Si a collocari li soi figghi 'un penza.

Benchì iddu 'un era tantu scrupulusu,

Cu tuttu ciò 'un vulìa 'nsignarli mali;

(Chi un patri, ancorchì fussi viziusu,

li figghi sempri li disìa morali)

A Marti lu sapìa pricipitusu,

Mercuriu latru, Vèneri carnali;

'Nsumma lu patri Giovi era 'mbrugghiatu

Cu tanti birbi chi vidìasi allatu.

Perciò si metti a machinari fissu

Pri situarli, e dàricci anchi spassu;

Pigghia un pinseri, ed ora lassa chissu,

Nn'afferra nantru, poi lu caccia arrassu;

Fa règuli e pittini cu lu jissu;

Fa cìrculi e figuri cu compassu;

Nun vidi, 'un senti cchiù, già è tuttu astrattu

Cu l'occhi stralunati comu un gattu.

Allurtimata poi dda saggia menti,

Chi a tutti l'àutri sempri è stata avanti,

Detèrmina, pri stari allegramenti,

Di dari corpu a chidd'umbri vacanti,

E fari un gran teatru di viventi

Di milli umuri tutti stravaganti,

Chi stannu assemi comu li furmìculi

Furmàssiru cumeddii ridìculi.

Stu pinseri cci quatra, e nun putennu

Cchiù trattinìri l'alligrizza interna,

Si leva la pilucca e va currennu,

Comu un 'mbriacu dintra la taverna;

Sauta a cuncumeddu, e va sbattennu

Li manu in ogni sua tèmpula eterna;

Di cca di ddà si aggira comu strùmmula,

E poi cafudda 'na cazzicatùmmula.

Li figghi cci jucàvanu a la cucca,

Cridennu chi era già nisciutu pazzu,

Chi sotannu e jittannu la pilucca,

Sbattìa li manu com'un babbanazzu;

Giovi però chi 'un avìa pilu in bucca,

Si vota allura com'un lïunazzu:

Chi 'un c'è megghiu crïanza, vastasuni?

Vi vegnu a pigghiu a cauci e a timpuluni.

Jeu in grazia di vuàutri signuri

M'aju sgangatu li corna a pinsari;

Ed ora mi faciti li dutturi?

Chi bellu modu di niguziari!

Sapiti cu' sugn'eu.. lu miu riguri

Nun stati, culazzuni, a provocari;

Ah... tali ardiri!.. trizziari a mìa?

Si mùzzica lu jìditu, e talìa...

Comu li picciutteddi di la scola,

Chi lu so mastru vidennu distrattu,

Cci abbàllanu e cci fannu caprioli;

E mentri pri darreri scuntrafattu

Qualcunu d'iddi imitari lu voli,

Iddu si vota, e lu truva 'ntra dd'attu,

Cu vucca aperta, cu jìdita a corna,

Testa cu testa, in attu chi lu scorna.

Cussí li figghi di la summu Giovi

Si vìdinu d'un sùbitu allampari;

Cu' appuzza l'occhi 'nterra, e nun si movi,

Nàutru si arraspa in attu di pinsari,

Cui nesci, e finci vidìri si chiovi,

N'àutru fa scusa d'iri ad orinari,

L'ùltimu finalmenti a lu so latu

Pigghia tabaccu menzu 'nsunnacchiatu.

Giovi si vota, lu guarda, e tistìa,

Chiddu sodu cci proi la tabacchera:

Ammiru la distrizza di vossìa,

Ci dissi Giovi, ma cu brusca cera.

Chi aviti, gnuri, parrati cu mìa?

Rispunni chiddu c'un'aria sincera;

E l'àutru: Cu sta vostra santitati,

Nni vurrìssivu corpa di lignati.

La cosa java a longu; ma Giununi

Si misi 'ntra lu menzu: Via 'un c'è nenti.

Chi cosa fu? si arrusica prumuni?

A sti picciotti sempri li turmenti?

Chi pesti! d'ogni cosa fai un catuni!

Sempri stizzatu contra sti 'nnuccenti!

Ah tuccau a mìa sta rètica vintura!

E quannu speddi? e quannu sarrà l'ura?

Cussì dicennu, si torci lu mussu,

Fa lu cucchiàru e metti a picchïari:

Giovi a ddu chiantu si fa russu russu,

E li sugghiuzzi si senti acchianari.

Anchi allura currìa stu malu 'nflussu,

(È cosa veramenti da notari)

Chi un omu duru cchiù d'una culonna

Allaschisci a lu chiantu d'una donna.

Tiramu avanti. 'Ntra maritu e mogghi

Facilmenti s'accòmoda 'na sciarra;

Lu maritu cci cunta quattru 'mbrogghi,

Cci duna 'na cusuzza pri caparra;

Idda si munci comu avissi dogghi,

Fa la 'ncagnata, sugghiuzzannu parra:

'Nsumma 'ntempu di quantu vi lu dicu,

Erodes a Pilatu già c'è amicu.

Si accosta intantu l'ura di manciari;

Li figghi si arricògghinu affamati,

Apollini si metti a badagghiari,

Veneri avi li vìsceri 'nfasciati

Ch'è dèbuli ed in pedi 'un ci stari:

Marti avi li dïàvuli acchianati,

Grida, strilla, e 'un ci va un capiddu a versu

Si 'un si ammucca un pagnottu pri traversu.

Veni Mercuriu, e dici: Aju pitittu;

Dïana spija: lu manciari è fattu?

Prestu, masinnò manciu pani schittu,

Gridava Marti; vegna lu me' piattu.

Giununi intantu: saggi v'aju dittu!

Stati cujeti ca chiamu lu gattu.

Spittati a vostru patri ch'è dijunu,

E dipoi vi minestru ad unu ad unu.

Ma però Giovi, seriu, cu l'ucchiali

Veni, e mustra a la cera un gran riguri;

La varva, lu vastuni e lu vracali

Pr'incùtiri rispettu e cchiù timuri;

Ma pirchì Giovi è veru giuviali,

Nun sapi conservari lu rancuri,

Ed in chi è gravi ed uncia comu buffa,

Ed in chi poi guarda se stissu e sbruffa.

Quann'iddu ridi scaccaníanu tutti,

Quann'iddu è seriu cc'è un silenziu granni;

Su' infini di manciari, e già li frutti

Stà spartennu Giununi a lu cchiù granni.

Di vinu si nni vippiru 'na vutti;

E tutti si nni jianu canni canni;

E accussì 'ntra li brinnisi e li vuci,

Si 'mbriacaru tutti duci duci.

Sbarazzata la tavula, e livati

Li tuvagghi di supra e li cucchiari,

Giovi ripigghia la serïetati,

Dicennu: S’à pinsatu a lu manciari,

Ora pinsamu cu maturitati

Como s'ávi stu Munnu a fabbricari,

Cci dici Marti: chi cos'è stu munnu?

Giovi: sarrà... non sò... lu vurria tunnu.

Ripigghia Apollu: Chi sarrà a la fini?

E Giovi: Chistu stissu áju a pinsari;

Giacchì di vinu li testi su' chini,

Ora è tempu, picciotti, d'inventari;

Circannu 'ntra li specii peregrini

Comu corpu a lu nenti si pò dari;

Ogn'unu dica la sua opinioni,

Pri poi mittírla in esecuzioni.

Rispunni allura Marti prosuntusu:

Oh via! mi cridia ch'era sta gran cosa!

Pri chistu, gnuri miu, siti confusu?

Ora cca 'un ci sugn'eu? vossia riposa:

Vuliti fattu un Munnu machinusu

Di nenti affattu? Recipe una dosa

Di nenti, e dipoi 'nautra supra chidda,

E supra chidda 'nautra supra d’idda.

Rispunni Giovi già 'mbistialutu:

Oh lu gran ciriveddu veramenti!

Oh lu gran sceccu quasatu e vistutu!

Lu nenti, juntu a nenti, resta nenti.

Ripigghia allura Apollu, ch'è cchiù astutu:

Ma si lu sulu Nenti nn'è presenti,

Fincemunni di Munnu già provisti

Cu suli idei, e semu idealisti.

O s'ávi a fari, o no? Giovi ripigghia:

Si 'un s'ávi a fari, trasi zoccu ái dittu;

Si s'ávi a fari, resti d'una trigghia,

E stu cunsigghiu 'un reggi, nè va drittu.

'Nsumma, picciotti, 'un jucamu a canigghia;

Vogghiu ch'esista, e non in menti o in scrittu,

Pirchì esistennu sulu in fantasia,

Non esisti lu Munnu, ma l'idia.

Mercuriu, comu figghiu cchiù anzïanu,

Cci dici: Patri miu, s'eu ben discernu,

Duvemu ricercari si luntanu

Fussi lu Munnu, esistenti ab eternu;

Chi forsi a nui sia incognitu ed arcanu,

Chi avemu di lu nenti lu guvernu;

essiri... cui sà?.. fussi ammucciatu

'Ntra un abissu di nenti sprofunnatu.

Comu! ab eternu esistiri lu Munnu!

Esclama Giovi, oh armali memorannu!

Senza circari e firriari 'ntunnu,

L'avirriamu presenti tuttu l'annu;

Chi lu nenti 'un á gnuni, 'un ávi funnu

Pri cui a jiri l'avissimu circannu;

E poi senza ragiun sufficïenti

Poi immaginari mai cosa esistenti?

Chistu è lu mancu; pò avirla in sè stissu,

Dissi Mercuriu. E Giovi: concepiri

Chistu 'un si pò: Ma patri cu permissu

St'oggezïoni non la stati a diri,

Chi anchi ferisci a vui; megghiu è di chissu,

Diri, chi l'avirrevamu a vidiri

Si mai esistissi, pirchì o ammanca o crisci.

Lu nenti nun è cosa chi impedisci.

Senza pinsarlu eternu, dici Marti,

essiri lu Casu o l'Accidenti

Chi avissi fattu e unitu tanti parti,

Pri cui nni fussi lu Munnu esistenti.

Cussì succedi, 'mmiscannu li carti,

Chi senza mettirci artifiziu nenti,

O vennu d'ogni mercia, o tutti a schera,

E succedi lu goffu e la primera.

Rispunni Giovi: Bella asinitati!

Dintra un mazzu di carti su' comprisi

Li varii merci, e tutti ddà ficcati

Esistinu, unni pò farli divisi

Lu Casu, o uniti, quannu li 'mmiscati,

Non già crearli; chistu nun s'intisi:

E poi figghióli, Casu ed Accidenti

Su' cucini carnali di lu Nenti.

Parèntisi. — Ca pari a prima vista

Qualchi sfacciata contradizïoni;

Cioè, mentri chi povera e sprovista

La Deità di tuttu si supponi,

Si finci non ostanti assai provista

Di roba chi a lu nenti si cci opponi;

E vinu, e carti, e cosi di manciari...

Ma chistu è a modu nostru di spiegari.

Anzi ch'eu trovu tri auturi di menti,

Chi commentannu beni stu gran passu,

L'unu fa Giovi strologu eccellenti,

Chi tuttu previdía, ancorchì d'arrassu,

E l'idei di li cosi avía prisenti,

Ma confusi, in disordini e fracassu;

Ed alcuni di cchiù necessitati

L'avía purtatu a la realitati.

St'opinïoni, pri quantu discernu,

Mi pari veramenti chi zuppía,

Unn'eu cchiù tostu accordu 'ntra l'internu

Cu l'autri dui l’opinïoni mia.

Chisti l’eternità rota, e lu pernu

Supponnu Giovi, unn'idda si firria;

Pri tantu Giovi vidi chiaramenti

Lu passatu e futuru pri presenti.

Ed iddu, pirchì è veru gioviali,

Pri divertirsi un pocu di li figghi,

Si finci loccu, stolidu, e minnali,

Pri sentiri li soi strammi cunsigghi.

St'opinïoni, eu criu, ch'ávi cchiù sali,

E servi ad evitari li bisbigghi

Chi a li scoli farrà l'eternitati

Intornu a prescïenza e libertati.

Ma sti cosi 'un si divinu spianari,

Ca servinu pri sbiju a li dutturi;

Pirchì autru 'un voli diri argumentari,

Chi vïaggiari 'ntra paisi oscuri;

li vonnu illustrati, ca cci pari

Chi mancanu di meritu e valuri,

Unn'eu mi rinniria troppu odiusu,

'Na finestra grapennucci o un pirtusu.

Chiudemu sta parentisi. Giununi

Spiega cu l'autri la sua opinïoni.

E dici: Jeu farria un gran guastidduni,

Specia di pani di munizioni,

Cci mittiria materia a munsidduni,

Tuttu in cunfusu senza eccezioni,

E di qualunqui specii; anzi mi basta

D'una specii sula estisa e vasta.

Fattu stu gran pastizzu scammaratu,

Lu farria c'un cuteddu feddi feddi;

Doppu lu fiddiría di l'autru latu,

Tuttu già riducennulu a tasseddi;

Chiddi di 'mmenzu su' fatti a quatratu,

A li lati cc'è cubi e cubiceddi;

E dànnu motu a tutti quanti sunnu,

Li vidiriti firrïari 'ntunnu.

Cussì jocu di focu a la rumana

'Avi li gran rutuni concertati,

Cu carrittigghi di manéra strana,

Chi sbrugghiannusi giranu 'mbrugghiati;

Unu gira di supra, e nautru acchiana,

Cu nautru ’mmenzu, e nautri dui a li lati;

E 'ntra tantu disordini e sconcertu

Gira la rota granni e fa un concertu.

Cussì cu lu girari ddi quatrati

Vennu a smanciari l'anguli d’intornu,

Chi tutti si nni vannu sprannuzzati

Comu vuscagghi sutta di lu tornu,

Vinennu li figuri varïati,

Acuti, cubi, e tunni di cuntornu;

Ed eccu di la varïa figura

Di li varii elementi la natura.

'Nterrumpi Giovi: Oh pesta quantu parri!

Chi diascacci scacci, babbanazza!

Chi carrittigghi, tricchi-tracchi, e carri!

Chi guastidduni! locca, tu si' pazza!

E nun lu vidi ca in principiu sgarri?

Nun farria guastidduni e guastiddazza

Si avissi la materia a lu miu 'mparu.

Ma cci ammanca lu funnu a lu panaru.

Ora eu farria 'na cosa curïusa,

Dissi Mercuriu; un mostru bistïali,

Chi avissi un motu ed una forza infusa

In tutta la sustanza sua brutali,

E menti ancora ed anima diffusa

In tutti li soi membri, a signu tali

Chi ognunu sia un viventi, e a middi e a middi

Tutti vivanu in iddu, ed iddu in iddi.

Bravu, ripigghia Giovi, egregiamenti!

Ma stu motu e sta vita chi diciti

Vi pari forsi 'na cosa di nenti?

Chistu è lu gruppu chi nun sciugghiriti.

Appressu... all'autri... Cu ávi sennu e menti

Spieghi l'idei cchiù chiari e cchiù graditi:

(Cci voli flemma assai cu sti 'gnuranti)

Cu' àvi a diri autra cosa vegna avanti.

Vèneri s'immizzigghia un pocu, e dici:

Papà, stu meu sistema 'un mi dispiaci;

Si pigghia un ovu friscu di pirnici,

O di gaddu, o qualunqui autru vi piaci;

Cci dicemu: carvuni, 'nchiostru, pici,

E autri paroli nïuri efficaci;

E cu chistu linguaggiu girbuniscu

S'imprena l'ovu fattu a basiliscu.

Poi st’ovu cu l'essenzi di tant'ova

Lu mittiria, ciatànnulu, a cuvari;

Ed eccu supra l'annu chi si trova

Ddà dintra un munniceddu cu lu mari;

Cussì di tempu in tempu sempri nova

Qualchi cosa si vidi arriminari,

Ed a proporzïoni chi cchiù crisci,

Lu Munnu si multiplica e ciurisci.

Cussì mi rigord'iu, comu fuss'ora,

Chi essennu ancora nica mi spassava

C'un cannulicchiu nicu nicu ancora,

Chi 'ntra la sapunata l'abbagnava,

E poi ciusciannu nni nisceva fora

'Na bella lampa chi si dilatava

Cu lu simplici ciatu; da stu jocu

Viju chi fari un Munnu custa pocu.

Multìplicanu l'omini, e si avanza

Cu dda sua stissa regula e misura

La terra pri abitari e la sustanza

Atta e bastanti ad ogni criatura;

Anzi, fatta Sibilla, in luntananza

Supra li spaddi di l'età futura

Viju crisciri a posta pri la Spagna

L'America, ch'è quasi 'na cuccagna.

Rispunni Giovi: 'Un ci sbattiti spissu

Cu sta cuva e cu st'ova, marioli,

Pirchì (sia dittu cu vostru permissu)

La lingua batti unni lu denti doli.

Passamu avanti. Stu sistema stissu

S'impugna iddu medesimu, e 'un ci voli

Gran duttrina a conusciri abbastanza

Quantu è sollenni la sua ripugnanza.

Apollu chi si vanta indovinari,

Raccunta un sonnu, e dici: A mia, signuri,

Parìa, durmennu, aviri a suprastari

A una ciaccula immensa di splenduri,

Fissa in menzu a li spazii avvampari

Vidiasi, e dari all'umbri li figusi;

Gìranu supra e attornu luminusi

Màchini ancora granni e spazïusi.

Una di chisti 'mmesti sopra un latu

La ciaccula di 'mmenzu, e fa sotari

Di dda materia un pezzu, chi sgangatu

Si vidi cu gran furia arrivulari:

Mentri chi curri liquidu e squagghiatu,

Si senti da dui forzi dominari;

L'ammuttuni chi fora lu spincia,

Lu so tuttu omogeneu l'attraía.

Da sti forzi cuntrarii cummattuta,

Nun sapi a cu' obbediri 'ntra ssa lutta;

Cerca scappari, e da una è trattinuta;

Cerca turnari, ma l'autra l'ammutta;

Cosa fa? senza avirni dispiaciuta

Nessuna di li dui, sfui pri sutta;

E mentri sti dui forzi opposti sunnu,

Passa pri 'mmenzu e cci firrïa 'ntunnu.

Cussì 'mmenzu a ddi turbini spiranti

Cu forzi uguali da l'opposti lati

Li pagghi e sicchi pampini a l'istanti

Si restrincinu tutti ammunsiddati,

Poi mettinu a furmari tutti quanti

Li vortici e li circuli ordinati;

Ed eccu chi 'ntra l'aria firriannu,

Di lu sistema miu la prova fannu.

Poi di stu pezzu in giru già astutata

La vampa pri la furia di la scossa,

'Na materia ristau vitrificata,

Chi s'addensa, s'attunna, e ancora smossa

S'aggira di vapuri atturniata;

Raffriddatasi poi eccu s'ingrossa

La negghia, e a pocu a pocu tutta intera

Cadi in acqua, e ricopri la gran sfera.

St'acqui da lu Livanti a lu Punenti,

Muvènnusi cu moti regulari,

Vi formanu la reuma o sia currenti,

Cu lu flussu e riflussu di lu mari;

La quali, strascinannu sedimenti,

A pocu a pocu li va a cumulari

Tutti 'ntra certi lati, e agghiunci in iddi

Reschi di pisci, ossa, ervi, e crucchiuliddi.

Chisti lu tempu poi li forma un massu,

Si fannu munti granni e spazïusi;

L'acqua abbassannu va di passu in passu,

Sprofunnata 'ntra grutti e 'ntra pirtusi;

Cchiù chi l'acqua declina e si fa arrassu,

Cchiù apparinu li munti machinusi;

Già a pocu a pocu la terra cumpari,

E nasci da lu funnu di lu mari.

Cchiù vulia diri, ma 'mpazïentatu

Giovi l'interrumpiu: Beni, t'accordu,

cci dici, chi pozz'essiri 'nfruntatu

lu suli da un cometa, e 'ntra dd'abbordu

un pezzu nni pozz'essiri sgangatu,

E resti in aria, e un munnu sia di lordu,

Cu l'atmosfera ch'in arrifriddari

Caschi disciolta in acqua e formi un mari;

Ma dimmi poi: Stu suli, sti cumeti,

Chi tu supponi prima di lu Munnu,

Su' tuttu, o parti di l'autri pianeti?

D'unni foru sgangáti? cosa sunnu?

'Nsumma li primi primi e consueti

D'unni scapparu? d'unn'appiru funnu?

Senza sfirnicïariti, va dici,

Cui po' fari la tigna, fa la pici.

Lu stissu dicu all'autri: Ora, picciotti,

Nun mi sustáti cchiù, ca sugnu stancu;

Già l'áju vistu quantu siti dotti,

Da sti discursi di pedi di vancu:

Vui li lasagni li vuliti cotti

E ministrati 'ntra lu piattu; e mancu

Viditi la sullenni ripugnanza

Chi cc'è 'ntra lu gran nenti e la sustanza.

La sustanza è unica, e sugn'Eu,

Essenzialmenti opposta a lu gran Nenti;

Pirchì è veru impossibili chi ora Eu

Mentri sugnu ed esistu, fussi nenti;

Pirtantu siti vui, pirchì sugn'Eu;

Cioè, quannu distintu da lu nenti

Vogghiu me stissu a mia rapprisintari,

Multiplicu lu miu modificari.

Scummettu un occhiu ca non mi sintiti;

Del resto mi sentu Iu, m'importa un ficu;

Verrannu un tempu l'omini eruditi

A diri chiddu stissu chi Eu vi dicu;

Non sarrannu mai 'ntisi, e chi vuliti?

Quann'è comprisu in mia tuttu l'intricu;

Si ultra lu nenti sulu cci sugnu Iu,

Iu intennu tuttu, ed è l'Essiri miu.

Cci sarrà, cci sarrà cui farrà suppa

'Ntra stu sistema, e cu tutti s'allappa;

Ma comu lu scravagghiu 'ntra la stuppa,

D'un assurdu si sbrogghia e in autru 'ncappa;

Presumirà di sciogghiri sti gruppa,

Ma su' tutti attaccati 'ntra 'na rappa.

Criditi a mia, picciotti, nun c'è nuddu

Chi truvari saprà lu pidicuddu.

La cumedia 'un è chista. Li fauturi

Di stu sistema su' li cchiù sciarreri,

Nni parranu in grammatica tutt'uri,

'Ngarzati di li stissi soi pinseri.

Nun è lu stissu casu pri l'auturi,

Chiddu merita lodi, e lodi veri,

(Datu chi fussi inutili lu stentu)

Ha mustratu lu studiu e lu talentu.

Via dunqui arma e coraggiu, picciuttazzi,

Stiràtimi sta gamma chi Eu vi stennu;

E vidiriti poi, 'gnurantunazzi,

Un prodigiu ridiculu e stupennu.

Cussì dittu, li figghi, comu pazzi,

A dda gamma s’afferranu currennu,

E tirannu, e stirannu, finalmenti

Si forma lu cchiù bellu continenti.

Eccu l'Italia, chi fu l'anca dritta

Di Giovi, e fu rigina di la terra;

La saluta e si leva la birritta

Saturnu, e poi cuntenti si l'afferra;

Marti puru, susennusi a l'addritta,

Jura acquistarla cu l'armi e la guerra;

Ma Giovi pri livari ogni autra liti;

Dici all'autri: stiráti, e nn'avirriti.


Vèneri e Apollu, tutti dui a l'oricchi

Si cci lassanu comu dui 'mmistini;

La prima tantu fa cu ddi manicchi,

Chi cci la scodda, cadi, e dà li rini.

L'autru, pigghiatu ancora a sticchi e nicchi,

Cci scodda l'autra; ed eccu chi a la fini

Caduti sti grann'isuli d'in celu,

L'una si chiamau Cipru, e l'autra Delu.

Sicutaru cussì a squartariari

L'autri figghi lu patri, anzi lu munnu:

Lu nasu criscíu in Alpi, a reparari

L'una Gallia da l'autra, chi cc'è 'ntunnu;

La sua saliva si conversi in mari,

Salatu ancora sinu a lu profunnu;

E da l'autri fratturi e pezzi rutti

Si nni ficiru scogghi, isuli e grutti.

Ma la testa? (ora cca vennu li liti)

Jeu dicu: È la Sicilia; ma un Romanu

Dici ch'è Roma; dicinu li Sciti,

Ch'è la Scizia; e accussì di manu in manu

Quantu cc'è regni, tantu sintiriti

Essirci testi... Jamu chianu chianu,

La testa è una; addunca senza sbagghi

È la Sicilia, e cc'è 'ntra li midagghi.

Cci viditi 'na testa cu tri pedi,

Chi a prima vista vi fa sfrinziari;

Si vuliti, sta cosa nun mi sedi,

A quattru pedi la duvianu fari:

Ma s'è accussì, criu chi accussì richiedi;

L'autru pedi si potti sdillucari

Anzi rumpiri affattu; chi fu allura,

Quannu l'Istmu di Riggiu jiu in malura.

E lu peju qual'è? Chi 'ntra ssa testa

Cci sunnu purci, lindini, e pidocchi;

'Na pittinata cci vurria ogni festa,

Ma a mia nun mi apparteni, chiuju l'occhi;

Si Giovi arraspa, la cosa è funesta,

La Sicilia cu tutti li crafocchi

Si subissa; pirchì la sua manuzza

È un regnu chi nni 'ncoppula e sammuzza.

Ed eccu accussì Giovi fattu Munnu

Cu l'árvuli, cu l'ervi, e cosi tali,

Chi un tempu eranu pila, ed ora sunnu

Voschi chini di pecuri e d'armali.

Tutti li figghi lu firrianu 'ntunnu,

Gudennusillu 'ntra jochi e 'ntra sciali;

E da una pia modificazioni

Vinni la prima generazioni.

Foru li Semidei. Oh chi scuvata

Felici chi fu chissa! Oh fussi allura

Natu 'ntra dda bellissima vintrata!

E chi ti fici, chi, matri natura,

Ca mi sarvasti 'ntra sta mal'annata!..

Ma no, chi dicu? sarria mortu a st'ura.

L'Eroi nasceru da li Semidei,

E da l'Eroi l'autri omini plebei.

A pocu a pocu lu stissu timuri

Cc' insigna a fari spinciri li mura;

Nàscinu li cità 'ntra ddi chianuri

Da li mucchi di petri e crita dura;

Lu scantu fu lu so legislaturi,

Contra la forza forma liggi, e jura;

E mentri d'autru carcera la fidi,

S'incatina iddu stissu, e 'un si nni avvidi.

Finalmenti eccu Giovi Munnu, ed eccu

Munnu Giovi, nui Gioviceddi ancora;

Parti di Giovi l'arvulu, lu sceccu,

L'omu, l'armali, lu turcu, la mora,

Lu tauru, la pecura, lu beccu:

E quantu 'nsumma esisti dintra e fora;

Manciamu a Giovi, evacuamu a Giovi,

Spissu in specii di rìganu e d'anciovi.

Rinnèmucci la fama a li poeti,

Chi s'annu pri bugiardi e munsignari;

Non pri nenti sti savii e sti profeti

A Giovi l'annu fattu trasmutari

In tanti formi, in cignu, in arieti

(Sìmbolu di lu so modificari)

In aquila, in sirpenti, in focu, in toru,

In sàtiru, in pasturi, in pioggia d'oru.

È certu ch'è un piaciri, èssiri tutti

Non cchiù fangu, non petri, mancu crita,

Ma estenzioni, numeri produtti

Di l'eterna sustanza ed infinita;

Ma s'idda si ritira, ohimè! nn'agghiutti;

Si movi un'anca, l'Italia è la zita.

Prigamu a Giovi cu tuttu lu ciatu,

Chi stassi sempri tisu e stinnicchiatu.